Maratonul International Bucuresti 2014 – misiune indeplinita

Si iata ca, intr-un final, am reusit! Am alergat primul meu maraton dupa circa un an si o luna de antrenamente.

N-am mai avut timp sa postez despre cursele montane din vara asta. Am participat la un Marathon 7500 in varianta scurta (coborare pe Jepii Mari, urcare pe Jepii Mici), dar oricum l-am incheiat cu destula greutate (mai e nevoie de ani seriosi de antrenamente ca sa pot aborda o astfel de cursa asa cum trebuie), m-am plimbat apoi pe traseul de semimaraton de la VLC si prin multe alte locuri si iata-ma cu 5 saptamani inaintea Maratonului International Bucuresti, la care m-am inscris inca din primavara. Desi am avut o luna august cu multe plimbari dar zero alergari, nu se punea problema sa nu particip. Alergasem de destule ori peste 20 km, si chiar daca eram constient ca pregatirea pentru maraton dureaza in general 4 luni, nu am avut ce face decat sa o transform intr-un grafic de 5 saptamani. :)

 2014-10-BIM-plan

Ideea a fost sa alerg constant aceasta cursa cu o medie de 5:30 min/km si sa termin sub 4 ore. Este un ritm destul de confortabil pentru mine.

Iata si echipamentul de maratonist (de fapt nu am folosit tricoul organizatorilor, e frumos, dar eu merg pe tricoul mulat cu care am alergat mereu in cursele importante pentru ca nu provoaca frecari de niciun fel):

2014-10-BIM-echipament

Si iata-ma in dimineata cursei, cu un mare entuziasm si cu sentimentul ca nimic nu-mi poate sta impotriva. Am fost foarte convins ca voi reusi, practic nu am avut emotii de genul “si daca nu voi termina”, “si daca am crampe” etc. Gandire pozitiva 100%.

Organizatorii m-au plasat cam in coada plutonului, lucru normal dat fiind ca nu am avut de declarat niciun timp in care am alergat vreodata un maraton. Cand am trecut pe sub linia de start, ceasul arata deja 4 minute si vreo 10 secunde. Implicit, senzatia ca trebuie sa recuperez acest timp pe parcurs.

Primii 15 km din cursa au fost cei mai frumosi de cand alerg. Am recuperat foarte repede decalajul si am ajuns la o medie de 5:15, apoi 5:12 (acest 5:12 a ramas mult timp pe ceas). Desi am avut si kilometri in jurul a 5:00, nu simteam ca alerg prea repede, cu siguranta din entuziasmul participarii la aceasta cursa. Am crezut cu adevarat ca o sa pot tine ritmul de 5:15 pana la final.

Poza facuta de Sorin Irimia, una dintre cele mai frumoase din “cariera” mea de alergator. Multumesc.

2014-10-BIM-entuziasm

Am avut pentru cursa 4 geluri si in rest am baut apa si izotonic cam din 5 in 5 km, spre final putin mai des. Sincer, cred ca exista variante mai bune decat gelurile astea care par un pic gretoase la un moment dat, ramane de testat pe viitor. Am mai luat si o pastila de magneziu inainte de cursa si inca doua in timpul cursei.

La jumatatea cursei eram in plina forma si cu un nou record la semimaraton, 1:51:08 (timpul efectiv, nu cel oficial). Si chiar aici ma astepta Pix, care mi-a facut doua poze memorabile :)

2014-10-BIM-21km-1

2014-10-BIM-21km-2

La 21 km zambeam larg si eram foarte increzator, atitudine care s-a mentinut pana dupa km 30. Iata si timpii pana in acel moment:

2014-10-BIM-timpi1

Din acest moment am inceput sa simt oboseala, dureri (totusi suportabile) la coapsa stanga, glezna dreapta si sub ambii genunchi, care m-au facut sa incetinesc considerabil. Evident, am redus viteza, mai intai pe la 5:40 min/km, apoi chiar sub 6:00. Ultimii 5 km au parut foaaarte lungi. Cineva drag m-a prins in poze iesind de pe Calea Victoriei, pe la km 39:

2014-10-BIM-victoriei

Pe final, cand deja abia asteptam sa termin si ma molesisem, apare din spate domnul Ilie Rosu cu steagurile si cele peste 100 de maratoane in palmares si intr-un veritabil sprint insotit de o respiratie gen “uuu-aaa”. Trece pe langa mine si ma determina si pe mine sa “sprintez” pe ultimul km cu ultimele resurse ca sa am onoarea de a termina inaintea unui astfel de supraom (poate ca-i doar antrenament si perseverenta, dar cati dintre noi ar putea alerga atatea curse??).

Poza de pe ultimii metri:

2014-10-BIM-final

Mare bucurie la final, atenuata de faptul ca m-am simtit foarte ametit minute bune. Asadar antrenati-va bine inainte sa va inhamati la un astfel de efort, nu degeaba spun toti specialistii ca trebuie 3-4 luni de antrenament… altfel este mult mai greu. Per total insa, m-am prezentat onorabil si am obtinut exact rezultatul pe care il tinteam.

Iata si timpii dupa km 30 si rezultatul oficial, 3:52:04

2014-10-BIM-timpi2

2014-10-BIM-splits

Locul 236 din 705 participanti, cateva poze cu medalia si cu un zambet pentru care, practic, nu mai aveam putere:

2014-10-BIM-winner

2014-10-BIM-winner2

Voi avea destul timp sa ma gandesc si sa trag concluziile. Deocamdata (a doua zi dupa eveniment) inca sunt intr-o stare de euforie si nu am nici dureri foarte mari, pot merge normal. Un lucru e cert: nu voi participa la mai mult de un maraton pe an (poate uneori doua, desi nu cred). Eu alerg pentru sanatatea mea, pentru a ma simti bine si cred ca nu e nevoie sa facem astfel de eforturi foarte des. Senzatia de a termina o astfel de cursa este intr-adevar coplesitoare, dar totul e bine sa se faca treptat, cu masura.

Curse de 20-25 km voi face destul de des, cu siguranta. Raman adeptul curselor montane, desi e greu sa te pregatesti pentru ele, din lipsa de timp si de conditii adecvate intr-un oras la campie. Insa privelistea, linistea, aerul, verdele linistitor te cuceresc pentru totdeauna.

Urmeaza cel mai probabil un semimaraton de 1 decembrie la care imi propun sa scot sub 1:50 (visez chiar sub 1:45, dar din nou pornesc tarziu cu pregatirea, cam cu 6 saptamani inainte de eveniment, plus ca nu stiu ce semnale vor da picioarele mele in perioada urmatoare).

A, si… Cupa Berii sambata! :) 4 beri si 4 ture a cate 2,5 km, probabil miscandu-ma ca melcul. Dar sa ne si distram dupa o asa isprava.

Multumesc tuturor!

Poți comenta cu profilul de Facebook sau în mod obișnuit:

comentarii

{ 0 comentarii… add one }

Părerea ta contează! Poți comenta aici: