Doua cuvinte si despre alergarea din 1 decembrie 2014. :)

La un an dupa prima mea cursa oficiala, ma reintorceam in parcul IOR pe o vreme friguroasa si un teren alunecos. Ninsoare, vant, incaltari de… vara pentru ca imi propusesem sa alerg, daca este posibil, sub 5:00 pe km. Si asta am facut, in ciuda pericolului de alunecare:

01-12-14 semimaraton ior

Locul 38 din 169, timp oficial 1:48:13. Doua poze din timpul luptei:

01-12-14 semimaraton ior1

01-12-14 semimaraton ior2

2015 se anunta un an plin de evenimente, care mai de care mai palpitant. Despre cele care implica alergare voi scrie in curand. La cat mai multi km!

{ 0 comentarii }

Si iata ca, intr-un final, am reusit! Am alergat primul meu maraton dupa circa un an si o luna de antrenamente.

N-am mai avut timp sa postez despre cursele montane din vara asta. Am participat la un Marathon 7500 in varianta scurta (coborare pe Jepii Mari, urcare pe Jepii Mici), dar oricum l-am incheiat cu destula greutate (mai e nevoie de ani seriosi de antrenamente ca sa pot aborda o astfel de cursa asa cum trebuie), m-am plimbat apoi pe traseul de semimaraton de la VLC si prin multe alte locuri si iata-ma cu 5 saptamani inaintea Maratonului International Bucuresti, la care m-am inscris inca din primavara. Desi am avut o luna august cu multe plimbari dar zero alergari, nu se punea problema sa nu particip. Alergasem de destule ori peste 20 km, si chiar daca eram constient ca pregatirea pentru maraton dureaza in general 4 luni, nu am avut ce face decat sa o transform intr-un grafic de 5 saptamani. :)

 2014-10-BIM-plan

Ideea a fost sa alerg constant aceasta cursa cu o medie de 5:30 min/km si sa termin sub 4 ore. Este un ritm destul de confortabil pentru mine.

Iata si echipamentul de maratonist (de fapt nu am folosit tricoul organizatorilor, e frumos, dar eu merg pe tricoul mulat cu care am alergat mereu in cursele importante pentru ca nu provoaca frecari de niciun fel):

2014-10-BIM-echipament

Si iata-ma in dimineata cursei, cu un mare entuziasm si cu sentimentul ca nimic nu-mi poate sta impotriva. Am fost foarte convins ca voi reusi, practic nu am avut emotii de genul “si daca nu voi termina”, “si daca am crampe” etc. Gandire pozitiva 100%.

Organizatorii m-au plasat cam in coada plutonului, lucru normal dat fiind ca nu am avut de declarat niciun timp in care am alergat vreodata un maraton. Cand am trecut pe sub linia de start, ceasul arata deja 4 minute si vreo 10 secunde. Implicit, senzatia ca trebuie sa recuperez acest timp pe parcurs.

Primii 15 km din cursa au fost cei mai frumosi de cand alerg. Am recuperat foarte repede decalajul si am ajuns la o medie de 5:15, apoi 5:12 (acest 5:12 a ramas mult timp pe ceas). Desi am avut si kilometri in jurul a 5:00, nu simteam ca alerg prea repede, cu siguranta din entuziasmul participarii la aceasta cursa. Am crezut cu adevarat ca o sa pot tine ritmul de 5:15 pana la final.

Poza facuta de Sorin Irimia, una dintre cele mai frumoase din “cariera” mea de alergator. Multumesc.

2014-10-BIM-entuziasm

Am avut pentru cursa 4 geluri si in rest am baut apa si izotonic cam din 5 in 5 km, spre final putin mai des. Sincer, cred ca exista variante mai bune decat gelurile astea care par un pic gretoase la un moment dat, ramane de testat pe viitor. Am mai luat si o pastila de magneziu inainte de cursa si inca doua in timpul cursei.

La jumatatea cursei eram in plina forma si cu un nou record la semimaraton, 1:51:08 (timpul efectiv, nu cel oficial). Si chiar aici ma astepta Pix, care mi-a facut doua poze memorabile :)

2014-10-BIM-21km-1

2014-10-BIM-21km-2

La 21 km zambeam larg si eram foarte increzator, atitudine care s-a mentinut pana dupa km 30. Iata si timpii pana in acel moment:

2014-10-BIM-timpi1

Din acest moment am inceput sa simt oboseala, dureri (totusi suportabile) la coapsa stanga, glezna dreapta si sub ambii genunchi, care m-au facut sa incetinesc considerabil. Evident, am redus viteza, mai intai pe la 5:40 min/km, apoi chiar sub 6:00. Ultimii 5 km au parut foaaarte lungi. Cineva drag m-a prins in poze iesind de pe Calea Victoriei, pe la km 39:

2014-10-BIM-victoriei

Pe final, cand deja abia asteptam sa termin si ma molesisem, apare din spate domnul Ilie Rosu cu steagurile si cele peste 100 de maratoane in palmares si intr-un veritabil sprint insotit de o respiratie gen “uuu-aaa”. Trece pe langa mine si ma determina si pe mine sa “sprintez” pe ultimul km cu ultimele resurse ca sa am onoarea de a termina inaintea unui astfel de supraom (poate ca-i doar antrenament si perseverenta, dar cati dintre noi ar putea alerga atatea curse??).

Poza de pe ultimii metri:

2014-10-BIM-final

Mare bucurie la final, atenuata de faptul ca m-am simtit foarte ametit minute bune. Asadar antrenati-va bine inainte sa va inhamati la un astfel de efort, nu degeaba spun toti specialistii ca trebuie 3-4 luni de antrenament… altfel este mult mai greu. Per total insa, m-am prezentat onorabil si am obtinut exact rezultatul pe care il tinteam.

Iata si timpii dupa km 30 si rezultatul oficial, 3:52:04

2014-10-BIM-timpi2

2014-10-BIM-splits

Locul 236 din 705 participanti, cateva poze cu medalia si cu un zambet pentru care, practic, nu mai aveam putere:

2014-10-BIM-winner

2014-10-BIM-winner2

Voi avea destul timp sa ma gandesc si sa trag concluziile. Deocamdata (a doua zi dupa eveniment) inca sunt intr-o stare de euforie si nu am nici dureri foarte mari, pot merge normal. Un lucru e cert: nu voi participa la mai mult de un maraton pe an (poate uneori doua, desi nu cred). Eu alerg pentru sanatatea mea, pentru a ma simti bine si cred ca nu e nevoie sa facem astfel de eforturi foarte des. Senzatia de a termina o astfel de cursa este intr-adevar coplesitoare, dar totul e bine sa se faca treptat, cu masura.

Curse de 20-25 km voi face destul de des, cu siguranta. Raman adeptul curselor montane, desi e greu sa te pregatesti pentru ele, din lipsa de timp si de conditii adecvate intr-un oras la campie. Insa privelistea, linistea, aerul, verdele linistitor te cuceresc pentru totdeauna.

Urmeaza cel mai probabil un semimaraton de 1 decembrie la care imi propun sa scot sub 1:50 (visez chiar sub 1:45, dar din nou pornesc tarziu cu pregatirea, cam cu 6 saptamani inainte de eveniment, plus ca nu stiu ce semnale vor da picioarele mele in perioada urmatoare).

A, si… Cupa Berii sambata! :) 4 beri si 4 ture a cate 2,5 km, probabil miscandu-ma ca melcul. Dar sa ne si distram dupa o asa isprava.

Multumesc tuturor!

{ 0 comentarii }

Fost-a Cozia Mountain Run, vine Marathon 7500!

Au trecut deja doua saptamani de la Cozia Muntain Run si vreau sa scriu macar doua randuri, ca sa nu uit ca am fost acolo. A fost prima mea alergare pe munte (pe poteci), adica trail in adevaratul sens al cuvantului, au fost 19 km cu doua urcari si doua coborari zdravene, am constatat ca sunt inca departe de a fi pregatit pentru curse montane, am mers destul de mult pe urcari, chiar si pe portiuni destul de line pe care nu am avut insa chef sa alerg.

Timpul final a fost de 2:27:30, locul 43 din 142 de concurenti pe traseul Stanisoara (cel “scurt”). Daca m-as fi stresat mai tare as fi ajuns poate cu vreo 10 minute mai bine, dar am zis ca e suficient pentru nivelul actual.

Am luat aceasta cursa ca pe un antrenament pentru Marathon 7500 care bate la usa (mai sunt doar doua zile, wow!). Urmeaza una dintre cele mai solicitante curse de la noi din tara, chiar si la sectiunea “Hobby” unde sunt inscris.2014-07-17marathon7500

Am fost prin Bucegi de atatea ori, stiu bine traseul (parca totusi nu am fost pe portiunea La Prepeleac-Bucsoiu, care e si cea mai grea), dar poti sa stii traseul cu ochii inchisi, e degeaba daca nu ai picioare tari. Probabil ca nu era momentul pentru asa ceva, dar vorba cuiva “merge si cate o nebunie din cand in cand”. Sper sa terminam in 10-12 ore si sa mai pot alerga cat de cat si in saptamanile care vor urma.

Nu voi mai programa maratoane montane anul asta, asta e clar. Vor mai fi alte curse mai scurte si maratonul de plat din octombrie de la Bucuresti.

Alergarea mi-a adus multe, foarte multe si viata mea s-a schimbat complet din toate punctele de vedere. Recomand oricui cu draga inima acest sport, indiferent la ce nivel este practicat. Jumatate de ora de alergare usoara de 2-3 ori pe saptamana este mare lucru! Iar cine vrea mai mult, sunt foarte multe curse care fac cu ochiul si te vor face sigur sa te indragostesti de miscare, de munte, de viata.

Vine 7500! :)

{ 0 comentarii }

Semimaraton Tusnad – prima cursa la munte

14 iunie 2014 – zi importanta in calendarul meu de alergator. Abia a doua cursa oficiala la care am participat (dar vor urma destule in viitorul apropiat).

Ma prezint in Baile Tusnad vineri seara cu entuziasm maxim, desi un pic sifonat dupa vreo 5 ore si jumatate de condus (incluzand trecerea peste munti pe drumul Focsani – Targu Secuiesc, care este plin de gropi pe kilometri buni). Nu-i nimic, un somn bun si sper ca trece.

Asteptarile mele? Sa tin un ritm cat mai constant si, daca se poate, un rezultat in primii 30-40 (doar alerg non stop de vreo 9 luni). Imi imaginez tot felul de timpi pe km, ca imi voi conserva fortele pentru partea a doua care pare mai grea, etc. Pe hartie, o diferenta de nivel de 500-600 de metri nu pare chiar mare chestie. Am vazut doar atata lume pe Facebook alergand tot felul de maratoane montane chiar saptamanal, cum sa nu atac eu in forta un biet semimaraton?

Imi iau seara pachetul de start. Tricou, numar… avem.

2014-06-tricou-semimaraton-tusnad

Vine ziua cea mare. Mergand spre locul de start, vad multa lume incalzindu-se deja in mod foarte serios prin statiune pe pante destul de abrupte. Hmm, baietii astia cred ca exagereaza un pic…

Ma misc si eu vreo 10 minute usor si vine startul (m-am regasit si eu in poza de mai jos, ceva mai in spate).

2014-06-tusnad-start

Primii 5 km sunt ok. Ma simt bine, urcam putin, coboram putin, scot un fenomenal 4:19 pe km 3, superb! Stiu ca urmeaza urcarea, dar cat de rau poate fi? Poate 6:00 pe km, cred ca ma descurc.

Si facem stanga, iesind de pe drumul national. Punct de hidratare si incepem sa urcam prin soare printre case. Dupa vreo 500 de metri, realizez ca va fi crunt. :D Drumul urca non stop, nu seamana cu nimic din ceea ce am incercat pana acum. Dupa cum am vazut in primii km, am in fata deja cel putin 30 de concurenti si sunt depasit in continuare de cate unul, cate unul… Accept realitatea, ma mai uit un pic pe frecventa cardiaca desi nu-mi spune nimic, n-as putea oricum sa o controlez.

2014-06-primele pante serioase

Dupa vreo 10 km intram in padure. Umbra, peisaje superbe, tot sa stai si sa admiri, dar eu alerg! A trecut jumatate din traseu si sunt terminat, ma intreb cum o sa alerg inca vreo 10 km din ce in ce mai abrupti!? Trecem pe langa o fanfara, multumim, era bine sa fi fost cate una macar la 500 de metri ca sa ma tina permanent conectat. Astept punctele de hidratare cu un fel de disperare, beau cat imi trebuie, mai apelez la cate un gel din buzunar, dar nimic nu se schimba.

Dupa punctul de la km 14 cand ma opresc circa 10 secunde ca sa beau, simt ca e extrem de greu sa ma pun din nou in miscare, asa ca imi zic ca o sa trag asa cum pot, numai sa nu ma opresc. Nu-mi pasa deloc de timp, e o batalie de a ajunge cat mai repede in varf la km 20, ca dupa aia se coboara. Un rictus pentru fotograf:

2014-06-prin padure

Intre km 15 si 20 imi vine de vreo 50 de ori ideea sa o las mai moale si sa incep sa merg, dar trag de mine cat se poate, macar sa stiu ca am alergat pana la capat. Oricum stiu ca suferinta de moment paleste in fata satisfactiei de la final.

Sutele de metri trec extrem de greu dar intr-un final se termina, incepem sa coboram, yeee, am reusit! Finish:

2014-06-tusnad-sosire-2

2014-06-tusnad-sosire

2:14:08, locul 59 din 115 participanti, un fel de lider in a doua jumatate a clasamentului. Cel putin acum stiu: la nivelul meu e vorba de supravietuire, nu de locul ocupat. Poate data viitoare o iau un pic mai incet sa ma bucur de priveliste, ca oricum nu are importanta timpul. Dar pentru ca Garminul si-a facut treaba, iata si cursa (minus vreo 3 minute, pentru ca am uitat sa opresc ceasul la sosire, repezindu-ma spre masa cu bunatati):

2014-06-semimaraton-tusnad

M-am inscris cumva la maraton 7500??????? Ce gluma buna! Dar il duc eu la capat cumva. Pana atunci poate mai fac si un Cozia Mountain Run, sa se mai obisnuiasca muschii mei cu şocurile.

A fost greu, dar supeeerrrrb! I will be back soon!

{ 0 comentarii }

Marathon 7500!?

Pana acum, aproape toate deciziile mele in privinta antrenamentelor, distantelor parcurse, a ritmului de alergare au fost luate astfel incat sa nu exagerez in nimic si totul sa fie cat mai progresiv cu putinta. Exemplul cel mai clar a fost amanarea participarii la maraton, pe care am considerat-o logica si nicidecum tematoare. Luna viitoare urmeaza un semimaraton la Tusnad, cu un profil in urcare, dar nu exagerat de dificil.

Cautam si o cursa pentru luna iulie, eventual una tot la munte, pentru ca de 10 ani tot fac trasee si ma simt mai bine acolo decat oriunde in alta parte. O cursa de plat nu va avea niciodata acelasi farmec, singura miza fiind in general depasirea propriului record, care este si ea o provocare, dar ca amator o voi considera mai putin importanta pe termen scurt.

Asa… si deodata am dat cu ochii de Marathon 7500, care concureaza serios la categoria “cele mai pretentioase curse de munte”. Desigur, cursa “Hobby”, care are insa si ea 45 de km, deci nu se poate spune ca se poate inscrie orice turist, oricat de entuziast ar fi. :)

Traseul il stiu foarte bine (singura portiune pe care nu am parcurs-o vreodata este chiar cea de la inceput (Pestera – Valea Obarsiei – Omu), in rest am tot strabatut Bucegii in diverse echipe de-a lungul timpului. Si cred ca nici pe portiunea de final Padina – Pestera nu am calcat, dar aia e floare la ureche. Insa orice s-ar spune, va fi prima oara cand alerg pe munte, ceea ce e cu totul altceva fata de un traseu facut incet, cu rucsacul in spate.

As spune ca e prima decizie impulsiva pe care o iau in privinta participarilor (pentru ca de la cursa asta nu voi lipsi pentru nimic in lume). Dar ce poate fi mai frumos? Sunt convins ca incet, incet, spre curse montane voi migra, pentru ca aici se combina cu adevarat toate pasiunile mele. E cam mult sa cobori pe Valea Cerbului si sa urci apoi pe la Prepeleac spre Bucsoiu, dar o scoatem noi la capat cumva.  : ))

In plus, mi-am gasit partener instantaneu. La primul meu contact cu site-ul maratonului, primul anunt pe care mi-au cazut ochii a fost unul postat in aceeasi zi de catre viitorul “vultur” (caci echipa se va numi “Vulturii”). Am vorbit, ne-am inscris si gata. De acum incepe numaratoarea inversa catre o experienta la care nici n-as fi visat, nici macar cand faceam trasee de 14 ore pe munte. Bravo celui care a inventat sportul asta!

2014-05-marathon7500hobby

“Excited” e putin spus!

{ 0 comentarii }

Ce s-a mai intamplat

A trecut ceva timp de la ultima postare. Am fost si sunt in continuare foarte ocupat cu activitatile mele de zi cu zi, dar de alergare nu m-am lasat. Cateva evenimente importante:

Am atins in martie 2014 cifra de 1000 de km alergati:

2014-03-1000 km

Am alergat peste 200 km intr-o luna (martie 2014):

2014-03-200 km intr-o luna

Intentia a fost sa particip la maratonul de la Cluj, dar mi-am evaluat starea si performantele (si au fost si alte motive) si am decis sa aman pentru la toamna, la maratonul international Bucuresti. Nu-mi pare rau chiar deloc, ba chiar o consider o decizie corecta si inteleapta. De remarcat ca am parcurs totusi intreaga perioada de pregatire pentru acel maraton, inclusiv o alergare de 26 km in doua ore si jumatate. Ma voi intoarce!

Mi-am propus sa alerg inca 2000 de km in urmatorul an de zile:

2014-03-scop

Mi-am schimbat incaltarile dupa 1200 de km alergati (si nici asa n-as fi vrut, dar a aparut o oferta si am luat si incaltari de asfalt, si de trail, si bocanci de munte). Tot respectul pt Nike Compete, care cred ca nu mai exista de mult pe piata. I-am purtat ca incaltaminte “de oras” foarte multi ani (cred ca mai mult de 5), si am alergat apoi cu ei 1200 de km. Si nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi tociti si ca mi-ar crea probleme.

Am trecut la un model care cred ca nu-i dintre cele mai noi si are un pret mediu (250 lei), Adidas Duramo 5m. E un pret care mi se pare corect pentru un alergator amator, iar incaltamintea mi s-a potrivit perfect si pana acum s-a comportat excelent in cele cateva alergari in care am purtat-o. Sunt usooori!

2014-05-05-adidas-duramo-5m

Am alergat cu mult entuziasm in ei pana acum, si chiar am facut cativa km cu o medie de 4:40. Ma voi linisti insa, sunt convins. :)

De pe la 1 iulie o sa incep un program de 14 saptamani de pregatire pentru maraton. Dar pana atunci, o sa merg la semimaratonul de la Tusnad, care mi s-a parut pozitionat tocmai bine pentru programul meu: pe 14 iunie. Profilul este in urcare, diferenta de nivel vreo 500 de metri, dar este in totalitate pe asfalt din ce-mi dau seama. O buna tranzitie catre viitoare curse montane.

2014-05-05-semimaraton-tusnad

Cat despre metoda Maffetone, as putea spune ca nu aduce rezultate spectaculoase, poate si pentru ca nu alerg de-alde 70-80 km pe luna, poate varsta, poate organismul, alimentatia… cert e ca ritmul este cam acelasi, aproximativ 5:15-5:20 la o frecventa de 147. Cred ca mi-a prins bine in aceste luni de inceput, nu era (si inca nu e) cazul sa fortez.

O sa incerc sa postez ceva mai des, macar telegrafic. :) Spor la alergat!

{ 0 comentarii }

Am mai depasit o bariera, si anume 50 km alergati intr-o saptamana (52,5). Bine, e de fapt mai mult ceva de dragul cifrelor, ca am fost de mai multe ori in apropiere (46, 48 etc.). Genunchii se comporta, inca, foarte bine. Mai simt asa cate o jena uneori, dar cred ca e ceva normal, ceea ce fac nu-i ca si cum m-as plimba pe faleza. :)

Povestea de azi a fost asa:

01-03-14 semimaraton antrenament

01-03-14 semimaraton antrenament 2

Este clasicul warm-up, alergare la o frecventa cardiaca relativ constanta, cool-down. In ultimii kilometri de “treaba serioasa” am observat ca mai incetinesc putin, ceea ce ma face sa nu am niciun plan pentru maraton, efectiv nu am nicio idee cum este dupa ce treci peste limita de confort. O sa mai fie doua alergari si mai lungi care ar putea sa dea niste indicii, dar maratonul va fi, cu siguranta, enorm. Si nici nu vor mai exista warm-up (poate doar un “semi warm-up” de vreo 2 km) si cool-down (decat, poate, fortat).

Mergem inainte! O primavara frumoasa tuturor!

{ 0 comentarii }

Un prim semimaraton in pregatire

N-am mai scris de ceva timp, dar antrenamentele continua. Pana acum nu am sarit nicio zi din programul pe care mi l-am facut, am alergat si pe banda de sapte ori pana s-a topit zapada (n-a fost prea placut, am transpirat cat pentru 100 de alergari in aer liber, dar am rezistat). Mai sunt doar sapte saptamani pana la maratonul de la Cluj (wow, cat de aproape e!) si azi am alergat primul semimaraton de dupa cel oficial de pe 1 decembrie.

N-a fost chiar usor si se pare ca nu am nimerit alimentatia foarte bine. Daca de obicei nu iau decat cate o lingurita cu miere inainte de a iesi la alergat (alerg numai dimineata), la alergarile astea mai lungi am zis sa incerc sa mananc putin inainte, ca sa fie o simulare cat mai reala a situatiei de concurs. Azi n-am avut insa prea mult timp la dispozitie si a trebuit sa ies la alergat la doar jumatate de ora dupa ce mancasem niste cereale si o banana si am vazut imediat din timpii inregistrati ca sunt din nou intr-o zi mai lenta, cum s-a mai intamplat acum ceva timp. Este timp suficient sa analizez si aceste lucruri si sa-mi dau seama cum sta treaba. Sambata viitoare voi pleca cu siguranta cu mai putin “combustibil”.

Primii si ultimii 3 km au fost de incalzire si respectiv “domolire”, iar in rest m-am invartit intre 5:20 si 5:40 pe km, am baut si mestecat cate ceva din alergare si am terminat in doua ore si doua minute (dar timpul chiar nu era important, n-am urmarit decat sa alerg la o frecventa cardiaca relativ constanta).

22-02-14 semimaraton 22-02-14 semimaraton frecventa cardiaca

Un semimaraton e o solicitare destul de puternica la nivelul meu actual si se simte (ar fi fost culmea sa nu!), dar per ansamblu totul e ok. Saptamana viitoare se incheie cu o alergare de doua ore, adica practic inca o isprava de genul celei de azi.

Imi dau seama ca maratonul este un efort imens pentru cineva care nu are inainte un antrenament pe masura si este clar ca nu o sa pot sa-mi propun decat sa-l termin. N-am cum sa imi imaginez timpi din moment ce nu am alergat niciodata unul intreg pana acum. Intr-o zi normala cred ca l-as termina sub 4 ore, dar importanta este experienta in sine (si mi-as dori sa il pot alerga de la cap la coada, adica sa nu fiu nevoit sa ma opresc si sa merg din cauza oboselii). Sper sa ajung cu bine pana acolo, caci sunt vreo trei alergari destul de lungi in fata mea si nu se stie cum voi iesi din ele.

La cat mai multi kilometri fara accidentari!

{ 0 comentarii }

Alergare pe banda

In saptamana care a trecut, dupa cateva alergari prin zapada impiedicate rau de tot, am decis sa ma duc la sala. Mai sunt doar 10 saptamani pana la maraton si trebuie sa continui pregatirea, sa ma tin cat de cat aproape de un numar decent de kilometri. Nu am reusit sa alerg chiar cat ar fi trebuit in ultimele doua saptamani, dar ma mentin in jurul a 40 de km pe saptamana, asteptand sa se mai duca din zapada asta.

Zis si facut. Merg la sala, trec la tricou si sort si incepe transpiratia. Of, uitasem cat de incomod e sa alergi la caldura. As prefera, parca, toti nametii din lume decat senzatia asta de spatiu inchis. Unde mai pui ca banda “ma trage in piept”… kilometrii se duc mult mai greu si alerg cu pace de 6 minute pe km sau chiar mai slab la acelasi puls cu care afara rulam extrem de lejer. Dar problema cea mai mare este ca dupa doua zile de banda simt dureri destul de puternice si la genunchi, si la glezne si cam peste tot, dureri pe care alergatul in aer liber nu prea mi le-a provocat, sau cel putin nu asa, toate deodata si cu asemenea intensitate.

Ce-i drept, ieri am alergat o ora si 45 de minute (doar 16 km insa, dupa cum mi-a indicat aparatul). Planificasem cel putin doua ore, dar nu mai aveam niciun chef… ma dureau toate si efectiv abia asteptam sa plec acasa. A fost amuzant ca in jurul meu se tot schimbau “partenerii” de alergat pe celelalte benzi si eu tot acolo eram :) .

Cred ca maine revin in aer liber. Am luat eu abonament cu 10 sedinte, dar nu cred ca o sa le folosesc pe toate… pentru mine a alerga pe banda este criminal, si fizic si psihic. Exact ca si cum ai fi inchis in cusca si chinuit. :)

Oare s-o fi facut vreo poteca prin parc intre timp?? Acum 4 zile nu aveai pe unde sa intri, era zapada peste tot.

{ 0 comentarii }

4 sau 5 zile pe saptamana?

In plina pregatire pentru primul maraton din aprilie ma incearca tot felul de ganduri. Primul dintre ele este ca 7 luni de pregatire pentru un maraton pornind de la stadiul de “non-runner” nu sunt suficiente. Sigur, se poate alerga un maraton mai mult cu sufletul si dupa 4-5 luni de pregatire (sunt sigur ca as duce chiar si acum la capat unul, chiar daca nu foarte usor), dar mie imi plac lucrurile programate foarte bine.

Principala intrebare pe care mi-o pun este cate zile pe saptamana sa alerg. La inceput am fost foarte entuziasmat de conceptele din “Advanced Marathoning” si chiar imi facusem un program care urca pe la 80 de km pe saptamana prin martie, dar practica m-a lamurit ca nu il voi putea urma fara sa fortez mult prea mult. Chiar nu ma pot considera “advanced”, ar fi o greseala imensa.

Am trecut apoi spre programul “Intermediate 1” al lui Hal Higdon (oarecum adaptat, in care urcam pana spre 70 km/sapt) pentru ca m-am considerat (din entuziasm) apt sa alerg 5 zile pe saptamana, iar acum am tendinta sa navighez spre “Novice 2” (care cere 4 zile de alergat pe saptamana). Picioarele mele nu sunt pregatite pentru 5 zile saptamana de saptamana, o simt. Si asta in conditiile in care alerg dupa metoda Maffetone, adica alergare intr-un ritm destul de lejer, in care nu prea depasesc 80% din frecventa cardiaca maxima.

Probabil ca oricine m-ar sfatui sa inclin spre prudenta si asta am de gand sa fac. Long run-ul de sambata il voi respecta insa foarte exact, si incepand de saptamana viitoare el va depasi 20 de km. Treburile devin serioase!

Ma enerveaza faptul ca nu am o suprafata acceptabila pe care sa alerg… betonul din parc este, evident, foarte dur, iar aleea cu pamant pe care o  pargurg deseori inainte si inapoi este destul de denivelata (e destul de dificil de mentinut pe ea un ritm constant si de testat timpii cu acuratete). Ultima oara am alergat pe alee cu peste 5:20/km, iar cand m-am dus de curiozitate pe beton, eram in jurul a 5:10. Ma rog, pana la urma nu tin neaparat sa ma testez la secunda de fiecare data, ca doar nu concurez pentru ceva, dar mi-ar placea sa alerg undeva unde sa fiu increzator ca nu-mi distrug picioarele. Nu prea am aceasta optiune, asa ca banuiesc ca prudenta se impune cu atat mai mult.

Programul “Novice 2″ ma duce undeva pe la 60 de km pe saptamana maxim. Cred ca-i suficient deocamdata, vreau sa ma mentin “in adidasi” si nu in pauze fortate. Urmeaza saptamana 7 (distantele sunt in mile):

19-01 novice 2

{ 0 comentarii }